Am intalnit o batranica ingramadita care statea in fata unei vitrine pe Magheru. Privea in gol spre trecatori. Era imbracata frumos si curat...parea ca asteapta ceva, nu pe cineva ...privirea ei trista, melancolica te 'tragea de maneca'...nu avea mana intinsa, astepta totusi ajutor... A produs o impresie puternica, neexplicabila asupra mea. Am cautat 10 lei in buzunar si am pornit spre ea sa-i dau … nu am putut insa ...m-am gandit ca poate o jignesc cu gestul meu... daca astepta pe cineva? Am plecat dar dupa cativa pasi m-am intors ...ceva imi spunea ca trebuie totusi sa-i ofer banii, stiam ca are nevoie de ei ...Am privit-o de la distanta. Nimeni nu se oprea, nimeni nu observa chemarea ei... am vazut ca are o plasa goala care flutura in adierea vantului … Aproape era o patiserie, am cumparat doua strudele cu branza. cateva cornulete si luandu-mi inima in dinti m-am dus catre ea. I-am intins pachetul cald ...si-a intors ochii mici, tristi catre mine, eu i-am zambit iar ea aplecand capul pe o parte mi-a zambit usor recunoscatoare cu o durere vizibila. Am inteles ca am facut bine. I-am intins bancnota pregatita si cautand repede am mai gasit cateva pe care le-am pus in mana ei . A privit lung pumnul de bani, apoi uitandu-se la mine a incercat sa spuna ceva... nu a reusit, a aplecat capul pe partea cealalta si mi-a multumit cu aceeasi privire inlacrimata acum...Cuvintele nu puteau fi rostite ...strangand cu putere sacosa intr-o mana iar banii in cealalta, a plecat ca si cum aceasta fusese intalnirea asteptata...eu am ramas in locul ei privind-o cum se evapora printre trecatorii grabiti...
Eram fericit si multumit desi aceste sentimente se amestecau cu privirea trista si lacrimile bunicutei...
Sunt oameni care nu stiu sa ceara, nu stiu sau nu pot , sau nu vor... iar noi trecem alergand fara sa-i vedem ...
